A fost medic chirurg, diplomat și politician liberal român, membru fondator al Academiei Române, cel de-al doilea prim-ministru al României (funcție deținută de trei ori), între 1862-1863 și 1865-1866. A fost adept al concepțiilor liberale europene și a primit numeroase recunoașteri naționale și internaționale. A avut contribuții deosebit de importante la realizarea dezideratelor modernizării României, evoluția chirurgiei autohtone, receptarea sugestiilor administrațiilor argeșene și muscelene ale timpului.

A fost matematician, astronom, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române, s-a numărat printre membrii fondatori ai Societății Române de Științe, al cărei prim președinte a fost, în 1897. Inițiator al astronomiei moderne din România (a avut volume importante privind mișcarea lunii și studii asupra variației gravitației cu latitudinea), a fost apropiat preocupărilor științifice ale intelectualilor din Argeș-Muscel.

A fost medic primar, profesor de semiologie și clinică medicală timp de 30 de ani la Universitatea de Medicină din București, senator, publicist, doctor la Spitalul Filantropia și apoi la Colțea, timp de 36 de ani, președinte al Societății Medicale a Spitalelor din București și membru al Academiei de Științe Medicale din România, fondator al mai multor laboratoare de analiză pentru depistarea holerei, pneumoniilor, febrei recurente.

A fost un înalt demnitar comunist, membru corespondent și ulterior președinte de onoare al Academiei Române, medic endocrinolog și neuropsihiatru român, care a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române între anii 1948 - 1952. A avut contribuţii speciale privind fundamentarea endocrinologiei universal, creşterea prestigiului medicinii autohtone și definirea sistemului legislativ imediat postbelic al României.

A fost un istoric, colecționar și critic de artă, membru de onoare al Academiei Române, profesor al Academiei de Belle-Arte, membru corespondent al mai multor academii străine. A fondat Institutul de Istoria Artei al Academiei Române și a avut contribuţii deosebite privind înfiinţarea instituţiilor muzeale de artă plastică din România postbelică, stimularea creaţiei în domeniu, realizarea unor valoroase colecţii şi monografii ale unor opere de pictură.

A a fost un economist, militant politic, demnitar, profesor universitar, membru titular al Academiei Române. Între anii 1933-1935 a fost ministru de finanțe al României. A fost membru marcant al Partidului Naţional Liberal și al Frontului Renaşterii Naţionale, iar între 1950-1955 deținut politic la Sighetu Marmaţiei, Maramureş. A contribuit în mod deosebit la remodelarea finanţelor autohtone interbelice, evoluţia învăţământului economic superior, dezvoltarea zonei Argeş-Muscel. A fost membru în diverse foruri ştiinţifice interne şi continentale.

A fost un sculptor român, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române (1955). A fost profesor și director al Institutului de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu” din București și președinte al Asociației Sculptorilor din Romania. Este autorul primului Tratat de sculptură din literatura romană de specialitate (1964). A avut contribuții esențiale privind adaptarea sculpturii tradiționale la stilurile europene; dezvoltarea învățământului artistic autohton; promovarea imaginii zonei Argeș-Muscel în mediile intelectuale naționale.

A fost un istoric literar, bibliograf, profesor universitar, membru de onoare al Academiei Române. A avut numeroase studii, articole, comunicări, reuniuni tematice naţionale şi internaţionale și a colaborat cu numeroase reviste din ţară şi străinătate. A fost fondator al învăţământului biblioteconomic și membru al Uniunii Scriitorilor din România (1965), al Societății Flacăra Muscelului și al altor foruri ştiinţifice autohtone şi continentale. A avut contribuţii deosebite la descoperirea şi valorificarea textelor din literatura medievală, integrarea culturii tradiţionale în spiritualitatea europeană și promovarea imaginii instituţiilor din Argeş-Muscel.

A fost un chimist și pedolog român, profesor universitar, membru titular al Academiei Române. A fost președintele Societății Internaţionale de Ştiinţa Solului (1960-1964) și a Secţiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice a Academiei Române (1966-1967), și membru al Academiei de Ştiinţe Agricole din Berlin și al Comitetului Consultativ ONU pentru Aplicarea Ştiinţei şi Tehnicii în Dezvoltarea Economică şi Socială. A avut contribuţii speciale privind inovarea şi evoluţia cercetării contemporane în domeniile enunţate, implicarea ştiinţei româneşti în activitatea agricolă mondială, conexiunea dintre teorie şi pragmatismul unităţilor productive din Argeş-Muscel.

A fost un renumit medic chirurg oro-maxilo-facial român, cercetător științific, profesor universitar și membru corespondent al Academiei Române și fondatorul Facultății de Stomatologie din București. A fost decorat în 8 aprilie 1970 cu Ordinul Meritul Sanitar clasa a II-a ”pentru merite deosebite în domeniul ocrotirii sănătății populației din țara noastră”. A avut contribuţii distincte la înnoirea tehnicilor operatorii stomatologice, permanentizarea colaborării ştiinţifice continentale și realizarea unor proiecte pentru zona Argeş-Muscel.

A fost un medic primar, profesor universitar, demnitar, membru de onoare al Academiei Române și fondator al Societății Române de Urologie. A efectuat primele transplanturi renale din România. A fost membru al CC al PCR, fiind ministrul sănătății în perioada 1978 – 1983, și membru în Marea Adunare Națională în sesiunile dintre anii 1980-1989. A avut contribuţii directe la dezvoltarea medicinii contemporane autohtone, la promovarea experienţei proprii peste hotare și la edificarea instituţiilor medicale de stat, reprezentative pentru Argeş-Muscel.

A fost un pictor de biserici, iconar, portretist. Primele cunoștințe în domeniu și le-a însușit la Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung, apoi s-a perfecționat în Moldova. A pictat Mănăstirea Aninoasa din Muscel și multe alte biserici din țară. A fost precursor al portretului în Muntenia, prin lucrări dedicate: boierii Vlădescu, Constantin Brâncoveanu, familia Cantacuzino. Autoportretul reprezentativ a fost descoperit de către Dumitru Norocea la Mănăstirea Mărgineni.

Este pictorul revoluționar de la 1848, literat și militant politic. A studiat la București, Paris, Viena, Grecia și Turcia. Creații renumite: portretele Constantin D. Aricescu, Dumitru C. Brătianu, Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri, Drăghici Budişteanu; peisajul ”Flămânda” din Câmpulung; acuarela ”Femeia în albastru”, desenul ”Tezaurul de la Pietroasa/Cloşca cu puii de aur” (premieră, 1837). A avut și preocupări literare: proză, teatru, lingvistică (vol. important: ”Vocabular român”, 1848, neologisme); totodată, a tradus din autori francezi, publicând în ”Curierul românesc” şi ”Curier de ambe sexe”.

A fost un pictor foarte cunoscut și apreciat la vremea sa; la început a fost preocupat de teme religioase, dar la scurt timp a îmbrățișat stilul marilor pictori de care a fost influențat: Th. Aman, N. Grigorescu, Ghe. Tattarescu. Portrete de referinţă: Dr. Jugureanu; Episcopul Ghenadie al Argeşului; Judecătorul Iancu Rudeanu; Nicolae Ştefănescu, judeţ al Câmpulungului. A fost unul dintre cei mai însemnaţi pictori români de la sfârşitul secolului XIX - începutul secolului XX.

A fost un pictor de renume și grafician, declarat, în 1991, membru post-mortem al Academiei Române. A studiat la București, apoi la Paris. Profesor la Școala de Bele-Arte din București, se dedică picturii, fiind influențat de maeștrii Renașterii italiene. A lăsat în urmă o operă vastă, între academism şi romantism, componente specifice realismului şi impresionismului de la sfârşitul secolului XIX. Teme istorice autohtone: ”Bătălia de la Olteniţa” (1853, tablou aflat în patrimoniul Turciei), ”Vlad Ţepeş şi solii”, ”Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul”; ”Hora Unirii la Craiova”; lucrări de gen: ”Horă la Aninoasa”; ”Pe terasă la Sinaia”. Este considerat plasticianul Unirii Principatelor Române (1859) şi al proclamării Regatului (1881). Revenind pe meleagurile natale s-a inspirat din viața muscelenilor, lăsând mai multe pânze cu peisaje din Câmpulung și împrejurimi.

A fost un pictor român, artist decorator, creator de mari fresce, profesor universitar. A studiat la Școala Națională de Belle-Arte din București, unde i-a avut ca profesori pe Th. Aman și Ghe. Tattarescu. A participat ca pictor - reporter la Războiul de Independență din 1877, după care a studiat în Franța și Germania. Dintre lucrările sale de referință amintim: ”Bătălia de la Smârdan”, ”Mihai Viteazul privind capul lui Andrei Bathory”; portretele: Alexandru Odobescu; Bogdan Petriceicu Hașdeu; frescele de la Banca Naţională, Ministerul de Finanţe, Casa Vernescu, Palatul Cantacuzino (Bucureşti). În 1924, a obținut marele Premiu Național pentru Pictură.

A fost un sculptor român, pictor și profesor de desen, fratele pictorului George D. Mirea. A studiat la București, München și Paris. A executat bustul lui Negru - Vodă instalat inițial pe Bulevard, cel al lui Dimitrie Giurescu din curtea Regimentului și bustul lui I.C. Brătianu care fusese instalat în scuarul din fața Hotelului Regal. În 1924, a obținut marele Premiu Național pentru Pictură.

A fost un maestru al picturii în acuarelă și mare colorist, memorialist. A studiat la Școala Națională de Belle-Arte din București, apoi la Paris, unde a avut prima sa expoziție plastică. A fost membru fondator al Societății ”Tinerimea Artistică” din București, alături de Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Ștefan Popescu și Frédéric Storck. În 1910 se stabilește definitiv la Câmpulung, zonă de inspirație pentru numeroase din lucrările sale: ”Troiță din Muscel”, ”Olar din Câmpulung”, ”Cioban din Muscel” ș.a.

A fost un sculptor de seamă și profesor de desen. A urmat Școala Națională de Belle-Arte din București, apoi cea de la Paris. A executat mai multe busturi ale unor personalități precum: Aurel Vlaicu, Generalul Măldărescu, Ecaterina Teodoroiu, Elena Heraclide, Dimitrie Nanu; basoreliefuri: Arcul de Triumf, Spitalul Militar Central, Muzeul Militar (Bucureşti); monumente ale eroilor: Muscel, Olt, Constanţa.

A fost un arhitect de mare originalitate și vastă creație. A studiat la Școala Superioară de Arhitectură din București, dar și în străinătate. A fost un adept al stilului neoclasic românesc. Proiecte reprezentative finalizate prin construcții: Prefectura de Muscel (1934), Mausoleul Mateiaș (1935); Biserica Mănăstirii Cașin, București; Catedrala Ortodoxă Timișoara; Biserica Română de la Ierusalim (1938); Biserica Sf. Împărați Constantin și Elena, Hunedoara (1939). A avut contribuții deosebite la evoluția arhitecturii naționale în perioada interbelică.

A fost un pictor peisagist român, grafician, profesor de desen la Liceul ”Dinicu Golescu” din Câmpulung, regizor de treatru. A studiat la Școala Națională de Belle-Arte din București, la clasa profesorului Jean Alexandru Steriadi. A fost un animator al vieții culturale câmpulungene.

A fost pictor, regizor, compozitor și poet. În pictură excelează prin scene de gen și peisaje. S-a stabilit la Câmpulung la vârsta de 50 de ani.

A fost un pictor pasionat, cu aptitudini artistice încă din copilărie, dascăl al pictorilor amatori din Câmpulung. A absolvit Academia de Arte Frumoase de la Iași. A avut activitate didactică permanentă la Școala Populară de Artă din Pitești, fiind fondatorul și coordonatorul Secției Câmpulung (1948-1970).

Este o pictoriță română, graficiană, absolventă a Institutului de Arte Plastice din București, membră a Uniunii Artiștilor Plastici. Din 1962 lucrează în propriul atelier. A mers în călătorii de studii în Cehoslovacia (1970), Federaţia Rusă (1971). Între anii 1952 – 1994, a avut numeroase expoziţii în Egipt, Federaţia Rusă, Franţa, Germania, Italia, Israel, Polonia, România, Serbia, Slovacia.

A fost o pictoriță de mare sensibilitate, axată în special pe peisaje, o mesageră a tradițiilor etnografice și arhitectonice muscelene. A fost profesoară de desen la Școala Populară de Artă din Pitești, secția Câmpulung. A avut expoziții personale sau de grup în Câmpulung, Pitești și București și a pictat pereții bisericilor Valea Satului și Vatra Satului din Berevoeşti, județul Argeş (1996). Prin toată activitatea sa artistică, a contribuit la evoluţia spiritualităţii contemporane în zona Muscel.

Este un fost balerin, actor, artist plastic (pictură și metaloplastie). Absolvent, cu brio, al Școlii de Balet de la Cluj, din 1964 până în 1980 a fost angajat ca prim-solist de balet al Teatrului ”Constantin Tănase” din București. În anul 1970 a început să modeleze metalul, iar din 1980 a devenit artist liber profesionist, având numeroase contracte în străinătate și numeroase expoziții în Italia, Franța, Germania, Olanda, Luxemburg, Belgia, Israel și România. A jucat în multe filme (Nea Mărin miliardar, Actorul și sălbaticii, Saltimbancii, Libelula, etc). Din 1995 s-a stabilit la Câmpulung.

Este un pictor român considerat unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi contemporani ai artei iconografice româneşti şi europene. În 1969 a absolvit Facultatea de Arte Plastice din Timişoara. În 1970 a primit atestatul de pictor muralist din partea Patriarhiei Române, iar între anii 1974-1988 a obţinut o serie de atestate precum: restaurator de pictură murală, pictor iconar şi restaurator de pictură pe lemn. De-a lungul timpului, împreună cu soţia sa, Maria Popescu-Dragomir, maestrul a executat lucrări de conservare şi restaurare la diverse monumente istorice precum: Biserica Sfântul Atanasie de la Niculiţel, jud. Tulcea; biserica Adormirea Maicii Domnului din Borzeşti, jud. Bacău; biserica Sfântă Treime a Mănăstirii Cozia etc. De asemenea, este autorul picturilor monumentale din bisericile noi Adormirea Maicii Domnului a Mănăstirii Râmeţ din jud. Alba; Sfânta Treime din comuna Baciu, jud. Cluj; Sfântul Mare Mucenic Dimitrie şi Sfinţii Martiri Brâncoveni de la Nürenberg a Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania, Europa Centrală şi de Nord; a bisericii Izvorul Tămăduirii de la Mănăstirea Lainici din jud. Gorj; a Bisericii Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti; a Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului (Militari) şi a multor altora.
În tot acest timp, Grigore Popescu-Muscel s-a implicat şi în activitatea didactică în cadrul Patriarhiei Române pentru specializarea viitorilor pictori din cadrul B.O.R, predând cursuri de: Conservare-restaurare pictură murală, Tehnicile picturii, Teoria artei şi evoluţia artei bizantine, Şcoli şi maniere în arta bizantină.

Este sculptor, profesor universitar, doctor în arte vizuale, publicist, membru al Uniunii Artiştilor din România. A studiat la Institutul ”Nicolae Grigorescu” din București, la clasa lui Ion Nicolae Murnu. A participat la diferite stagii de pregătire în Austria, Italia, Statele Unite ale Americii. Se stabilește la Câmpulung unde realizează câteva busturi, figuri decorative, basorelieful ”Pe aici nu se trece”, de 56 m², de la Mausoleul Mateiaș din Valea Mare - Pravăț, și statuia ”Dinicu Golescu” din Câmpulung. De asemenea, a luat parte la numeroase tabere, simpozioane, reuniuni tematice naționale și internaționale, aducându-i numeroase aprecieri comunitare.

Este grafician și ilustrator, unul dintre cei mai renumiți caricaturiști români. Animator și story-board-ist în cadrul Animafilm România, Dacodac, Animadream, Neptuno (între 1990-1996). Ilustrator de carte în cadrul editurii ”Univers Enciclopedic“ (1997-1999). Caricaturist în cadrul cotidianului ”The Oregonian“, Oregon, SUA (2000-2002). Ilustrator al mai multor publicații și reviste de prestigiu din România (”Pro Sport“, ”Penthouse“, ”VIVA“, ”Maxim“ din 2004 - prezent). A participat cu lucrări de grafică și pictură la diferite expoziții colective organizate în timpul anilor de studiu și la altele organizate în Câmpulung de către Cenaclul de arte plastice ”Ion D. Negulici“ (ultima, în 2017). Numele său este menționat după 1990 în presa locală, națională și internațională, la aproape toate posturile de radio-tv, a fost invitat la numeroase emisiuni culturale și a apărut în câteva filme documentare. În prezent, este grafician al revistei „Academia Cațavencu“ unde a ilustrat și mini almanahurile BD ”Cațavencu la munte și la mare“ ce au atins tiraje de peste 30.000 de exemplare. A declarat că graficianul care a avut o foarte mare influență asupra sa a fost André Chéret, creatorul cunoscutului personaj de benzi desenate Rahan.

A fost un învăţător, folclorist, editor, publicist, a condus publicaţiile ”Prietenul nostru” și ”Gazeta ţăranilor din Muscel”. A debutat ca folclorist în anul 1896, publicând o poezie populară în ”Convorbiri literare” şi un editorial cu volumul ”Din Muscel. Cântece poporane”.

A fost un cercetător ştiinţific, etnosociolog, folclorist și muzeolog român, doctor în sociologie, întemeietor al Muzeului Etnografic din Cluj, șef de secție la Muzeul Satului din București. Promotor al metodei monografice, a fost autorul unui număr impresionant de studii științifice și a contribuit la organizarea și completarea fondurilor etnografice ale multor muzee din România. A fost unul dintre sociologii considerați incomozi, a căror operă a fost subestimată în perioada regimului comunist.

A fost un antropolog român, cercetător științific, doctor în sociologie, publicist, fondatorul antropologiei sociale şi culturale în România. Contribuţiile sale în domeniu au fost recunoscute de mari personalităţi în frunte cu antropologul Claude Levi Strauss. Timp de 23 de ani, Vasile V. Caramelea a fost membru corespondent al Academiei Române. Premiul ”Victor Babeş” al Academiei acordat în anul 1962 conf. dr. Vasile V. Caramelea a reprezentat o recunoaştere din partea mediului academic român a meritelor sale în activitatea ştiinţifică şi în mod deosebit pentru valoarea ştiinţifică a conceptelor sale filozofice.

A fost istoric, înalt funcționar de stat, parlamentar, poet revoluționar. A participat la Revoluţia română din 1848, a militat pentru unirea Principatelor (1859) şi declanşarea Războiului de Independenţă (1877); de asemenea, a fost deputat de Muscel în Adunarea ad-hoc a Munteniei (1857) şi în Parlamentul României (1876). Volume importante: ”Istoria Kampulungului, prima residenţă a României” (I+II), ”Chestiunea proprietăţii desbătută de proprietari şi plugari la 1848”, ”Corespondinca secretă şi acte inedite ale capiloru revoluţiunii romane de la 1848” (I+II+III), ”Istoria revoluţiunii române de la 1821”. A mai scris versuri, teatru, traduceri și un roman. În 1846 înființează primul teatru la Câmpulung.

A fost un cercetător istoric și paleograf. S-a dedicat studierii trecutului istoric al comunei natale, Rucăr. A publicat mai multe lucrări, altele i-au rămas în manuscris. Volume importante: ”Vechile așezăminte ale Câmpulungului, ”Documente de la Arhivele Statului”, ”Crucea Jurământului”. A făcut investigații arheologice în localitățile Cetățeni, Stoenești, Rucăr, Dâmbovicioara și cercetări arhivistice la București. A colecționat documente și cărți vechi, creându-și propriul muzeu personal, la Rucăr.

A fost un preot, monografist istoric, paleograf, colecționar de documente vechi, publicist și folclorist român care s-a ocupat cu precădere de cercetarea istoricului zonei Muscel, redactând patru monografii dedicate zonei amintite, lucrări premiate de Academia Română. S-a dedicat din tinerețe studiului documentelor din biblioteci și arhive particulare legate în special de istoria unor localități din Muscel, publicând mai multe monografii (”Câmpulung Muscel”, ”Dragoslavele”, ”Mănăstirea Aninoasa”) și studii în publicații istorice.

A fost un distins paleograf, arhivist, publicist, istoric și geograf. A activat în Direcția Arhivelor Naționale și a publicat numeroase studii, în colaborare, printre care și ”Monografia comunei Mioarele”. Distinct: tomuri de documente despre Câmpulung şi judeţul Muscel (texte dactilografiate), conservate la Arhivele Naţionale, Muzeul Câmpulung și Biblioteca Locală din Mioarele.

S-a născut în județul Sibiu, a urmat Facultatea de Istorie din București și a studiat în străinătate. După mai multe peregrinări, s-a stabilit la Câmpulung ca profesor de istorie. A avut o activitate laborioasă în domeniul istoriei, a publicat numeroase lucrări, fiind preocupat și de istoria Câmpulungului.

Istoric, arheolog, doctor în istoria dreptului, coautor la monografia ”Câmpulung Muscel ieri si azi. Istoria orașului”. A studiat la București și s-a dedicat cercetărilor arheologice, specializându-se în istoria veche și medievală. S-a stabilit în Câmpulung în 1952. A efectuat săpături și investigații în oraș, la Cetățeni și la Lerești, cercetări numismatice, descifrări de documente, valorificări arhivistice; a fost preocupat în special de perioada dacică, prima Capitală a Țării Românești, necropolele medievale. A contribuit direct la organizarea sistematică a Muzeului din Câmpulung, la prezentarea tradiţiei urbane a reşedinţei Muscelului și înscrierea localităţii în spiritualitatea autohtonă postbelică.

A fost un profesor universitar, conferenţiar universitar, cercetător ştiinţific gradul 1, director al Muzeului Municipal Câmpulung şi şef de catedră Istorie la Universitatea din Piteşti. A avut contribuții directe la cercetarea istoriei Argeșului, dezvoltarea Muzeului din Câmpulung, reabilitarea, extinderea și amenajarea Memorialului de Război Mateiaș din Valea Mare-Pravăț. Este cunoscut ca fiind unul dintre cei mai valoroşi oameni de cultură din zona Muscel.

Este conf. univ. dr. în cadrul Departamentului de Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie al Facultăţii de Ştiinţe Socio–Umane din cadrul Universității din Piteşti. Sfera de interes: istorie politică şi socială în Ţara Românească şi Moldova (sec. XV-XVIII), instituţii medievale româneşti (sec. XV-XVIII), demografie istorică, cultură şi civilizaţie românească şi universală (sec. XVI-XVIII), istoria muzicii româneşti şi universale (sec. XVI-XVIII).

Profesor doctor, personalitate importantă a neurologiei românești. A pus bazele Clinicii de Neurologie de la Fundeni, a avut contribuții importante în domeniul neuroanatomiei, fiziologiei lobului temporal și neuropediatriei, a realizat studii asupra structurilor profunde ale creierului și sclerozei multiple și a pus bazele școlii de neurologie pediatrică, pregătind generații de specialiști.

A fost medic chirurg, publicist, traducător, memorialist. A fost combatant în Primul Război Mondial (1916-1918), coordonator al spitalului militar de campanie Frontul din Moldova (1917). Notorietatea lui se datorează jurnalului său intim, publicat postum, sub titlul ”Din carnetul unui medic de plasă”, grație eforturilor lui Alexandru Rosetti, în Revista Fundațiilor Regale (1946) și ulterior în volum (1948).

Absolvent al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, a fost medic primar la Spitalul Colţea, iar între 1940 şi 1953 a predat igiena la Şcoala Normală „Carol I” din Câmpulung. Arestat că a acordat îngrijiri pentru doi partizani din grupul fraţilor Arnăuţoiu, a fost condamnat şi a stat în închisoare între 1957 şi 1964. La Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet are consacrată o întreagă vitrină. Poeziile compuse în închisoare le-a păstrat în memorie şi au fost ulterior adunate în volumul intitulat ”Fără condei”.

Absolvent al Facultății de Medicină din Bucureşti, doctor în științe medicale, a fost şef de laborator şi director de secţie în cadrul Institutului de Seruri şi Vaccinuri ”Dr. Ion Cantacuzino” din Bucureşti. Între 1956 - 1957 a efectuat un stagiu de specializare la Institutul Pasteur din Paris, în cadrul Secţiei de virusologie. Revenind în ţară a continuat să lucreze în virusologie până în 1973, când a ieşit forţat la pensie. Reîncadrat ca medic primar la Centrul Naţional de Hematologie, la Spitalul de Urgenţă Floreasca şi la Spitalul Fundeni din Bucureşti, s-a repensionat în 1979, întrucât regimul comunist a refuzat să îi pună la dispoziţie un laborator funcţional pentru continuarea cercetărilor sale privind autovaccinul celulomicrobian total complex (AVCMTC).

A fost un medic primar, chirurg, manager, doctor în ştiinţe medicale, specializat în ortopedie, traumatologie și chirurgie. Între 1944-1945, a fost mobilizat la Ambulanţa 81 de război. A desfășurat o activitate permanentă la Spitalul Câmpulung între anii 1948-1983, fiind şef al Secţiei de Chirurgie (1962-1983).

A devenit, în urma cursurilor de specializare și perfecționare, doctor în medicină și chirurgie și a obținut titlul de medic primar de hematologie laborator, medic specialist de hematologie clinică, medic primar de laborator clinic, medic de competență în diagnosticul citologic și histologic în boli de sânge și ale cancerului. Începând din anul 1950, timp de 30 de ani, a coordonat activitatea Centrului de Transfuzie Câmpulung.

A fost un medic primar, neuropsihiatru, publicist, fost șef al Formației Salvamont Câmpulung între anii 1970 – 1997, inițiator al proiectului de reconstrucție a refugiului Iezer în anul 1974. A înființat Secția de Neourologie a Spitalului Municipal Câmpulung, al cărei șef a fost până la data pensionării.

Medic chirurg, publicist, al doilea fiu al eminentului profesor Dumitru Baciu şi al Mariei Şerb Ştefănescu, elev al Şcolii Primare ”Oprea Iorgulescu“ şi apoi al Liceului ”Dinicu Golescu“, premiant de onoare în toţi anii, reuşind cel dintâi la examenul de bacalaureat. Dumitru Baciu devine în anul 1942 student al Facultăţii de Medicină şi al Institutului Medico-Militar din Bucureşti.

A fost medic chirurg, doctor în științe medicale; din cei aproape 50 de ani de chirurgie 37 i-a petrecut în Spitalul de Urgență care a reprezentat a doua lui familie. A publicat peste 200 de studii medicale, iar pentru monografia ”Traumatismele hepatice” a obținut Premiul ”Gheorghe Marinescu” al Academiei Române. A fost unul dintre cei mai activi membri ai Societății de Chirurgie din București, membru de onoare al Societății Moldochirurgia și al Societății de Chirurgie Hepato-Bilio-Pancreatică. A fost membru fondator și a fost ales în conducerea Asociației Europene de Chirurgie de Urgență.

A fost un medic urolog și nefrolog, manager, profesor universitar, publicist. Personalitate remarcabilă a medicinei româneşti din secolul XX, a fost promotorul terapiei de substituţie a funcţiilor renale prin hemodializă în ţara noastră și artizanul primului centru de dializă cronică din România care a început să funcţioneze în 1977; a militat pentru constituirea nefrologiei ca specialitate de sine stătătoare, ceea ce a realizat la începutul anilor ’90, iar în aprilie 1991 a fondat Societatea Română de Nefrologie.

A fost un militant politic, înalt demnitar, ministru în numeroase guverne și cel de-al optulea prim-ministru al României în perioada 1867-1868. A fost participant activ la Revoluția de la 1848 din Țara Românească și susținător al Unirii Principatelor de la 1859. A avut inițiative privind modernizarea statului, dezvoltarea relațiilor externe occidentale, adaptarea legislației la cerințele europene ale timpului.

A fost militar de cerieră, general, înalt demnitar, deputat și militant politic. A participat la Revoluția Română de la 1848 din Țara Românească. A fost cel de-al nouălea prim-ministru al României (1868).

A fost un jurist, militant politic, profesor universitar și publicist. A fost ministru de externe între 1937-1938 și al justiției între 1938-1940, autor principal al Constituţiei din 1938, favorabilă instaurării monarhiei autoritare, solicitată de Carol al II-lea, și membru marcant în Consiliul Naţional al Frontului Renaşterii Naţionale (1939-1940). A fost arestat, cercetat, judecat, condamnat la 20 de ani de muncă silnică (1 iulie 1948), deţinut politic (1948-1951); a decedat în Penitenciarul Aiud, Alba.

A fost învățător, om politic, demnitar, parlamentar, ministru în mai multe guverne, inițiator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte și apoi președinte al Partidului Național Țărănesc. A fost un puternic adversar declarat al nazismului şi comunismului. În 1947, a fost arestat, cercetat, judecat și condamnat la muncă silnică pe viaţă conform sentinţei Tribunalului Militar din Bucureşti și deţinut politic în penitenciarele Galaţi, Sighetu Marmaţiei (Maramureş) și Râmnicu Sărat (Buzău).

A fost un distins dascăl, primul director al Școlii Normale ”Carol I” când aceasta s-a mutat din București la Câmpulung (1896). S-a născut la Cernăuți, a fost coleg și prieten cu Eminescu, și, ca învățător, în tinerețe a funcționat la Școala Primară din Boteni (1869). A fost apreciat pentru calitățile sale pedagogice și cultura vastă. A avut importante contribuții la îmbunătățirea și extinderea învățământului la Câmpulung.

A studiat pedagogia la Universitatea din Leipzig, unde a obţinut doctoratul. A fost profesor de pedagogie şi director al Şcolii Normale ”Carol I” din Câmpulung între 1898 - 1926. Într-un raport trimis Ministerului Instrucțiunii Publice și Cultelor a realizat prima istorie a Școlii Normale. S-a remarcat prin calităţile profesionale şi, mai presus de toate, prin spiritul de gospodar. Tot ce a ţinut de horticultură şi peisagistică în parcul Şcolii Normale ”Carol I” a fost, în timpul directoratului său, amprenta sa personală.

A urmat cursurile primare la Câmpulung, pe cele secundare la Gimnaziul ”Ghe. Lazăr” şi Liceul ”Sf. Sava” din Bucureşti. Din 1902 a devenit profesor titular la specialităţile geografie şi istorie la Şcoala Normală ”Carol I” din Câmpulung. A ţinut cursuri şi la Liceul ”Dinicu Golescu” până la pensionarea din 1931. Pasionat de călătorii, în colaborare cu profesorul Ion G. Marinescu, a întocmit o ”călăuză” a împrejurimilor Câmpulungului, însoţită de o hartă, care au fost trimise spre publicare Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor. A studiat zona Muscelului din punct de vedere geologic şi a descris flora şi fauna din aceste locuri.

A fost profesor de istorie la Școala Normală și la Liceul “Dinicu Golescu” din Câmpulung, pedagog cu o vastă cultură universală, modest, dar devotat profesiei. S-a născut la Buzău și a studiat la Universitatea din București istoria și filologia clasică. A fost numit la Câmpulung unde s-a dedicat învățământului. A fost un adevărat savant care, din păcate, nu a publicat nimic tot timpul vieții.

A fost un devotat profesor de geografie, deși a urmat Facultatea de Litere și s-a licențiat în istorie. S-a născut în județul Ialomița și s-a stabilit în Câmpulung în anul 1915. A predat geografia la Liceul ”Dinicu Golescu”, îndeplinind și funcția de director. Este autor de manuale de geografie și a făcut numeroase comunicări științifice.

Face parte din pleiada profesorilor valoroși ai învățământului din Câmpulung. A făcut Seminarul, apoi Facultatea de Litere a Universității din București. În 1895 este numit profesor de limba latină și greacă la Gimnaziul din Câmpulung, apoi director al Gimnaziului. Ulterior, a fost profesor la Școala Normală. Între 1905 - 1911 a fost de două ori primar, coordonând numeroase lucrări edilitare.

A fost un dedicat profesor de limba latină și istorie, dar și un foarte bun arheolog. A urmat școala primară la Câmpulung, după care studiază ca bursier la Seminarul ”Nifon Mitropolitul” din București. Intenția de a urma Școala de Poduri și Șosele este abandonată, în favoarea studierii filologiei clasice la Universitatea din București. Din anul 1907 devine profesor secundar la Drobeta Turnu Severin, iar din 1912 devine profesor al Liceului Traian, unde predă română și latină, aflându-se la conducerea acestuia între 1922-1938. În această perioadă demarează construcția internatului liceului (în prezent clădirea adăpostește Muzeul Porților de Fier, înființat în 12 mai 1912) și a stadionului ”Dr. C. Angelescu”. Împreună cu Theodor Costescu și alți intelectuali înființează în anul 1919 Societatea Culturală ”Casa Luminii”. A realizat cercetări arheologice la diverse obiective din zona Severinului și a făcut o descoperire importantă în 1936, aducând la lumină termele din perioada romană a Drobetei, situate sub un cimitir medieval. În 1934 a obținut premiul ”Vasile Pârvan” al Academiei Române, iar în 1966 primește titlul de profesor emerit, fiind sărbătorit de către Academia Română la împlinirea vârstei de 90 de ani.

A fost o figură proeminentă a învățământului muscelean, profesor și de mai multe ori director al Școlii Normale din Câmpulung. A frecventat cursurile Facultății de Științe Naturale, apoi Dreptul și Economia politică. Prin devotament și capacitate organizatorică a ridicat prestigiul Școlii Normale ”Carol I”. A contribuit la îmbunătățirea programelor școlare, a publicat o vastă monografie a Școlii Normale și numeroase studii de pedagogie.

S-a afirmat ca dascăl valoros și om de știință, mai ales prin lucrările de filologie și fonetică. S-a născut la Câmpulung și a studiat la Berlin filologia și filozofia, iar după război și-a luat licența în litere la Universitatea din București. În 1922 a fost transferat de la Slatina la Liceul ”Dinicu Golescu” din Câmpulung. După doctorat (1924) a desfășurat o bogată activitate științifică și de cercetare.

A fost un profesor de limba franceză și un eminent pedagog câmpulungean. După absolvirea Facultăţii de Litere din Bucureşti a urmat cursuri de perfecţionare la Sorbona şi Collège de France. A predat la Şcoala Normală ”Carol I” din Câmpulung (1911-1913), apoi la Liceul ”Dinicu Golescu” (1913-1944), fiind în două rânduri director al liceului. A cerut să fie înrolat ca voluntar în Primul Război Mondial, deşi în calitate de director putea rămâne la catedră. Pedagog pasionat, s-a dedicat și scrierii a numeroase studii referitoare la organizarea învățământului, de pedagogie, și lucrări de profundă analiză socială.

A fost unul dintre cei mai preţuiţi şi iubiţi profesori (fizică și chimie) de la Şcoala Normală ”Carol I” din Câmpulung, unde a predat între 1927 şi 1949. A fost directorul acestei prestigioase instituţii în două rânduri: 1935-1937 şi 1939-1940. Elevii normalişti şi-l amintesc ca pe un părinte pentru felul în care s-a îngrijit de ei toţi. Model de punctualitate, a fost respectat de cei din jur pentru deosebita sa pregătire profesională. Aşa cum mărturisea un fost elev al său (Nicolae Oprescu), a ştiut să fie director în cabinetul directorului şi profesor în cancelaria profesorilor.

S-a născut în județul Teleorman, a urmat cursurile Școlii Normale din Câmpulung, iar după terminarea studiilor universitare s-a dedicat carierei didactice. A fost profesor de pedagogie și multă vreme directorul Școlii de Aplicate de la Școala Normală, devenind un ”dascăl al dascălilor” foarte apreciat. A colaborat la câteva monografii și la un manual de psihologie.

Distins profesor de ștințe naturale, s-a stabilit la Câmpulung venind din Ardeal, în anul 1920. A absolvit Facultatea de Științe Naturale din București și s-a dedicat cu pasine geologiei, paleontologiei și seismologiei. A pus bazele mai multor muzee de științe naturale, a înființat și condus stația seismică de la Liceul ”Dinicu Golescu” din Câmpulung.

Este un dascăl apreciat, autor a numeroase lucrări cu caracter istoric și pedagogic, născut la Rucăr. Urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București și activează ca profesor în învățământul de toate gradele. A publicat mai multe lucrări care evocă trecutul istoric al zonei Muscel, istoria învățământului, studii, articole.

Născut în Câmpulung, a avut parte încă din copilărie de o aleasă educaţie din partea părinţilor. Şi-a făcut studiile liceale în oraşul natal şi a urmat cursurile Facultăţii de Filologie din Bucureşti, unde a obţinut diploma de profesor de limba şi literatura română, fiind astfel un continuator al tradiţiei filologice din familie. Cariera didactică, întinsă pe parcursul a 36 de ani, şi-a desfăşurat-o la diferite şcoli din zona Muscelului, iar în Profesorul Ion-Şerban Ţicăloiu 29 ultima perioadă la Liceul ”Dinicu Golescu”, unde a fost pentru un scurt timp şi director. Înalta ţinută profesională, precum şi exigenţa, le moştenise, în primul rând, de la tatăl său. Dar Ion-Şerban Ţicăloiu nu s-a mulţumit niciodată să fie doar fiul marelui profesor Ion D. Ticăloiu. Cu tenacitate, a urcat an de an treptele aspre ale disciplinei alese, obţinând grade didactice şi înscriind-se la doctorat.

Este profesor universitar, geograf și publicist, autor a numeroase studii de geografie, ghiduri turistice, lucrări cu caracter istoric. S-a născut la Vulturești-Muscel.

S-a născut în comuna Piscu, județul Gorj, și a fost un valoros profesor de latină, greacă și română și, în același timp, un talentat poet. A urmat Facultatea de Litere din București, apoi a predat la liceele din Calafat și Craiova. În 1938 s-a stabilit definitiv la Câmpulung și a funcționat ca profesor la Liceul ”Dinicu Golescu”.

A fost un distins cărturar român, preocupat de transformarea spiritului românesc prin instruire și educație. A militat pentru înființarea mai multor școli din județ și a fondat ”Societatea literară românească” (1827), al cărei nobil scop era consolidarea culturii și educației. Cea mai importantă operă a sa este "Însemnare a călătoriei mele”, scrisă
la început în greceste si apoi tălmăcită, fiind cel dintâi jurnal de călătorie al unui român în Occident. A locuit la Câmpulung după anul 1801; în memoria sa, primul liceu din oraș îi poartă numele.

A fost un renumit poet și traducător, dascăl erudit, filolog și jurist. Este autorul unor volume de versuri cu tentă filozofică și lirică: ”Nocturne” (1900); ”La focul rampei” (1906); ”Ispitirea de pe munte” (1914); ”Iisus vă cheamă” (1923); ”Poezii” (1934); a publicat și în diverse periodice: ”Familia”, ”Convorbiri literare”, ”Luceafărul” (Budapesta), ”Viaţa românească”, ”Semănătorul”. În 1937, a câștigat Premiul Naţional de Poezie (1937).

A fost un scriitor român (versuri și proză), redactor, folclorist, proprietar funciar. Deși a dus o viață foarte grea, a urmat în paralel facultățile de teologie și de drept. Povestitor talentat, a scris nuvele, schițe, basme și o serie de articole în presă. Mai târziu, a practicat avocatura, implicându-se și în politică.

Membru corespondent al Academiei Române (1936), scriitor, editor, și-a petrecut copilăria la Nămăești – Muscel, unde s-a întors și mai târziu să lucreze din când în când. A scris poezii lirice cu tonalități duioase și umor (”Balade vesele și triste”, ”Parodii originale”), proză satirică și memorialistică. A avut contribuţii speciale privind exprimarea creaţiei poetice umoristice, diversificarea tematicii revistelor de profil, sporirea prestigiului zonei Argeş-Muscel în spiritualitatea românească.

A fost un literat român, memorialist, colecționar de artă, poliglot, autor de scrieri memorialistice, de aventuri și călătorie. Autodidact, însuflețit de dorința de a nota cele văzute în lungile sale călătorii în Europa, Africa și America, a debutat cu câteva romane în limba spaniolă și apoi în limba română: ”În jungla africană”, ”Printre canibali”, ”Lacul cu elefanți”, ”Prin Bălțile Dunării” ș.a.

A fost un poet de seamă și ilustru matematician, membru postmortem al Academiei Române. A studiat la București și în străinătate, dedicându-se matematicii și poeziei. A susținut lucrări științifice la numeroase congrese internaționale, iar ca poet a practicat o lirică de factură nouă, ermetică, cu versuri abstracte, stârnind interes pentru criticii din acea vreme.

A fost un poet romantic de mare sensibilitate, jurist, scriitor, doctor în științe juridice și militant politic. S-a stabilit definitiv la Câmpulung în 1926. A studiat dreptul și științele naturale, dar s-a dedicat poeziei. A publicat mai multe volume de versuri (”Păunii”, ”Găteala ploilor” ș.a.), precum și câteva lucrări de proză pătrunse de aceeași melancolie.

A fost un scriitor de proză umoristică, jurist, funcționar la stat. A absolvit facultatea de litere și filosofie și facultatea de drept. S-a dedicat gazetăriei și literaturii satirice publicând versuri, proză și câteva piese de teatru. Comediile sale au avut și subiecte inspirate din viața mondenă a Câmpulungului de altădată: ”Titanic vals”, ”Sosesc deseară”, ”...Escu”.

A fost un renumit poet, publicist, traducător, fost deținut politic. A scris versuri, cărți pentru copii, abecedare, manuale de franceză, a tradus din Tolstoi, Jack London și Villon. A fost întemnițat în timpul lui Carol II (1933), împreună cu Mircea Eliade, pe motive de cămașă verde; a fost condamnat din nou în 1941, dar eliberat în 1955. A fost întemnițat din nou, la Aiud, în 1958, pentru poezia ”Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”, și condamnat la moarte. Sentința a fost comutată după un an de detenție în închisoare (1958-1959). În 1965, a fost grațiat. Este considerat cel mai popular poet al detenției politice în perioada comunistă.

A debutat în 1934, la ”România literară”, condusă de L. Rebreanu. A fost remarcat de E. Lovinescu și G. Călinescu în Cenaclul ”Sburătorul”. Lovinescu îl considera ”un fel de Creangă al Munteniei”. Printre volumele sale reprezentative se numără: ”Nuntă cu bucluc”, ”O daravelă de proces”, ”Oameni degeaba”, ”Lacrimi pe pâine” și
”Soare cu dinți”, toate inspirate din viața rurală. Nuvelele sale postbelice reliefează conflicte violente, rezolvate spectaculos prin răsturnări de farsă.

A fost un romancier, autor de proză scurtă, profesor, autor de manuale de limbă și literatură română. A deținut și funcții importante, precum cea de consilier la Ministerul Învățământului și cea de reprezentant al Inspectoratului Școlar în Consiliul profesoral al Facultății de Limba și Literatura Română. A debutat cu versuri în paginile revistei ”Scânteia tineretului”, urmând și alte colaborări cu periodice ale vremii, în care a publicat peste o mie de articole, reportaje și eseuri. A scris scenariile unor filme de mare succes pentru care a obținut premii importante: ”Declarație de dragoste” (1985), ”Liceenii” (1986), ”Extemporal la dirigenție (1988), ”Liceenii rock'n'roll” (1991), ”Liceenii în alertă” (1993).

A fost un poet, ziarist, editor și literat, cunoscut pentru volumele de versuri: ”Cântece pentru tata”, ”Metopele Neamului”, ”Moștenire pentru fiica mea”, ”Aripa nemărginită”.

A fost un romancier, eseist, editor, memorialist, critic și istoric literar, critic de artă, estetician și profesor universitar român, membru al Uniunii Scriitorilor din România, propus în 2013 pentru Premiul Nobel pentru Literatură. Opera sa numără volume importante precum: ”Visele au contururi precise”, ”Culorile sângelui”, ”Adevărul retorului Lucaci”, ”Umbrele nopții”, ”Marele cântec”, ”Călătoria spre zei”, ”Speranța”, ”Depărtarea și timpul”, ”Sacrificiul”, ”Nopți și neliniști. Pseudojurnal metafizic”.

Este o poetă şi o eseistă contemporană, publicistă, redactor media, editorialist, disidentă şi activistă civică, membră a Uniunii Scriitorilor din România. A publicat mai multe volume de versuri și eseuri: ”Pasărea tăiată”; ”Inima reginei”; ”Arderea de tot”; ”Sora mea de dincolo”; ”Vina tragică”. După 1990, evenimentele din țară au determinat-o să scrie și literatură cu tentă politică. A fost redactor la TVR, Anima-Film, dar și la câteva reviste literare. ”Linia vieții” este un volum antologic apărut în ianuarie 2000.

Este un inginer energetic, dar şi publicist. A lucrat la Combinatul Petrochimic S.C. Arpechim S.A. din Pitești, timp de 31 de ani, ca inginer energetic, şef de atelier, şef de secţie şi director energetic. În 1999 a fost ales reprezentant al României la negocierile de la Bruxelles privind aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană, la capitolul energie electrică şi gaze naturale. Deţine Certificatul de Inventator nr. 83833/28.11.1983 -”Procedeu de aditivare a păcurii sulfuroase” şi a semnat numeroase articole și referate ştiinţifice publicate în revistele de specialitate şi susţinute la sesiunile ştiinţifice din domeniul energiei. Volume importante: ”Provincial în Provence. Jurnal de călătorie”, ”Tatăl meu. In Memoriam”, ”Amintirile unui comisar de poliţie” (2 vol.), ”Casa de acasă. Godenii de Muscel”, ”Provincial în Europa”, ”Oameni obişnuiţi. Întâmplări adevărate” etc.

Este profesor, publicist, autor a numeroase studii, articole și recenzii, manuale de limba și literatura română, ghiduri și auxiliare didactice. A publicat mai multe volume axate pe teme de istorie literară, dar și pe linia pasiunii pentru cultura și istoria orașului natal: ”Câmpulungul în mărturiile vremii”, ”Atlasul istoric al orașelor din România. Câmpulung” (coautor), ”Mănăstirea Nămăești în mărturisiri ale peregrinilor”, ”Chipuri de odinioară din Muscel” (coautor), ”Dimitrie Nanu-Mihai Moșandrei. Corespondență”, ”Monumente istorice ale României. Tipuri din județele Argeș și Muscel. Anul 1893”, ”Săvoiu – cronica unei familii din Muscel”, ”Muscelul. Mărturii în timp”, ”Prin Câmpulung și pe muscelele lui” (coautor).

Membră a Uniunii Scriitorilor din România, scrie versuri de mare sensibilitate străbătute de un fior nostalgic și lirism patetic (”Afară din contur”, ”Pasărea Pheonix”). Publică și câteva plachete cu versuri pentru copii și are colaborări cu diverse reviste literare din țară. A câștigat premii și diplome speciale în domeniul literar și a adus contribuții la evoluţia învăţământului şi creaţiei poetice din Argeş-Muscel.

Este unul dintre cei mai apreciaţi jurnalişti musceleni, unul dintre puţinii scriitori musceleni membri ai Uniunii Scriitorilor din România. Debutează publicistic cu poezie, în 1985, în revista ”Argeș”, iar debutul editorial are loc în 1995 cu vol. ”Eu nu oblig pe nimeni să m-asculte”. A colaborat la revistele ”Argeș”, ”Calende”, ”Vatra”, ”Inedit”, ”Ulysses”, ”Contrapunct”. După volumul de debut, publică în 1997, împreună cu Liviu Mîțăoanu, Dragoș Popescu și Florentin Sorescu, volumul de poezie ”Despărțirea de cotidian”, iar în 1995, la aceeași editură, volumul ”Poemul cel mai lung”.

Este profesor de istorie, conducător al cenaclului literar de la Clubul Elevilor din Câmpulung și realizator de emisiuni culturale la ”Muscel TV”. Debutează literar în 1991, cu poeme, în revista ”Calende”, iar debutul editorial are loc în 1994, cu volumul de poezie ”Pauză de o ţigară”. Creațiile sale figurează în numeroase volume colective, între care ”Despărţirea de cotidian”, ”Plagiator”, ”Arheologie generală”, ”Umbra personajului”, ”Poeme urbane” (doar în format digital). Îngrijeşte antologia de poezie ”Poemul cu 1000 de feţe” (Ed. Paralela 45, 2001).

Membră a Uniunii Scriitorilor din România, debutează la o vârstă foarte fragedă, încă din clasele gimnaziale, în revistele pentru copii. Este câștigătoare a premiului de lirică feminină ”Novalis”, Munchen, 1999, și a premiului ”Publio Virgilio Marone” acordat de Accademia Internationale ”Il Convivo”, 2005. În 2005 a fost nominalizată de către American Biographical Institute la ”Great Woman of the 21st Century”.

A fost cartofil și filatelist. Călător neobosit, a mers de mai multe ori pe străzile din Câmpulung, căutând informații, discutând cu proprietarii ori cu vecinii, zăbovind asupra detaliilor și terminându-și ”călătoria” cu o carte în mână. ”Povestea Străzilor din Câmpulung Muscel” a lui Gheorghe Chița este o operă de pionierat pentru urbea musceleană.

A fost un inginer minier, născut la Târgoviște, descendent din familia fabulistului Gr. Alexandrescu. A urmat la Paris cursurile ingineriei de mine, iar la întoarcerea în țară a ocupat mai multe funcții. Cu o rară putere de muncă a activat în numeroase domenii: membru fondator al Societății de Geografie, a inițiat învățământul minier în România, a organizat unități miniere, saline, Cariera de piatră de la Albești, a întocmit hărți geologice, s-a ocupat de seismologie etc. S-a stabilit în Câmpulung în anul 1886.

A fost un tenor, unul dintre marii cântăreți români numit și ”Prințul operetei”. S-a născut la Galați. A trăit și la Câmpulung unde obișnuia să vină la părinții săi, mai ales spre sfârșitul vieții, și tot aici a și murit. Dotat cu deosebite calități vocale și actoricești, a cântat în scurta-i viață într-un mare număr de operete, dovedind a fi un mare artist. A cântat de multe ori și pe scena Cercului Militar din Câmpulung.

A fost un filosof și gânditor creștin. S-a născut la Boteni Muscel, a absolvit liceul la Cluj și tot aici a urmat cursurile Facultății de Drept, continuându-și apoi studiile la Berlin. S-a implicat în politică și a colaborat la mai multe publicații, a scris numeroase studii economice, juridice și spirituale ortodoxe. A fost de mai multe ori arestat și ținut în închisorile comuniste.

A fost un patriarh român, născut în Cândești, Argeș. A terminat Seminarul Teologic din Câmpulung, ca premiant, de unde a fost trimis să-și facă licența la Facultatea de Teologie din Atena, iar de aici a mers pentru specializare la Paris. A fost profesor de teologie și a publicat mai multe lucrări de specialitate. A intrat în monahism și a fost Mitropolit al Ardealului, Mitropolit al Moldovei și Sucevei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

A fost economist și numismat. Alături de meseria de economist, și-a cultivat pasiunea pentru istorie și vocația de numismat și medalist. Autor a peste 350 de articole, studii, însemnări memoralistice, comunicări științifice, care sunt prezentate la sesiunile anuale organizate de Muzeele de Istorie și Arheologie din Pitești, Câmpulung, Golești și de alte instituții de interes major din România.

A fost o distinsă prezentatoare și realizatoare de emisiuni TV. S-a născut la Stoenești, Argeș, în familia unui preot. Pasionată de folclor, a străbătut țara în lung și-n lat, căutând piese originale pe care le-a adunat în arhiva folclorică a emisiunii Tezaur Folcloric, emisiune pe care a realizat-o aproape de trei decenii.

Este fostă profesoară de istoria artei, absolventă a Universității de Artă din București. Și-a desfășurat activitatea didactică la Liceul de Arte ”Dinu Lipatti” din Pitești, precum și la Universitatea din Pitești. De-a lungul vieții a publicat cărți și studii, a efectuat cercetare academică, a participat la numeroase conferințe de specialitate.

Este om de știință, cercetător, născută la Câmpulung. Deține două brevete de invenție cu care a obținut numeroase premii speciale și medalii de aur la saloanele internaționale de inventică, printre care cel mai important este ”Premiul Pentru Cea Mai Bună Femeie Inventator”, oferit la Salonul de la Geneva, în 2010. A fost numită, de două ori la rând, Omul Anului (2010, 2011).